Știi cum e să te lupți mereu
cu balauri?
Nu, nu! Ăia din povești sunt reali!
Mă refer la ai mei.
Caut de atâta timp prințesa că…
Orice floare pare a ei.
Până și zânele din grădina sufletului tău
mă cred nebun.
Vreau poezie de Rembrandt
și picturi de Vivaldi.
Concertele de Shakespeare sunt doar amintiri
din sufletu-mi bătrân.
Când zic că mă las de făcut poduri,
apare un nou stâlp.
Nu văd șerpii pe post de liane.
Au veninul dulce.
Și iar mor cu gândul că EA există.
Stelele cad pentru toți, cică.
A mea… E căzută de prea mult timp.
E așa de îngropată în istorie
că dalta mea de diamant deja sapă
în mine.
Vreau să mă simt ca în fizica cuantică:
Exist și nu exist, totul în același timp.
Dar EA nu apare.
Uite un stâlp…