Îmi plouă în suflet cu plumb și argint
Când gându-mi tresare spre soare.
Amintirile se scaldă-n vapori de absint,
Înălțate pe tocuri neclare.
Afară-i un haos din fumuri de stele
Ce-mi poartă prin vene venin.
Mă mint că plantează doar muguri de rele
Când toți îmi toarnă pe suflet tanin.
Aș râde cu dinții din ceasuri uscate
De timpii pierduți în uitare.
Dar moartea mă trage în visuri căscate
Prin mințile-mi rupte-n hotare.
Acum… Doar caut scăparea-n săruturi
Pătate-n dorințe deșarte
Ce-mi lasă inima plină de fluturi
Născuți din lacrimi sărate.